Ce este mai importantă, destinația sau călătoria?

Răspuns: COMPANIA.

Tocmai ce a trecut Crăciunul și în febra vindecărilor transgeneraționale care a cuprins România mai ales în ultimul an, fără vreo șansă de scăpare, hai să vorbim puțin despre asta!

Mi se pare ușor amuzant cum, de ceva vreme, toți caută să-și vindece arborele genealogic când ei înșiși sunt orbi, surzi și ologi, metaforic vorbind. În primul rând, cum văd eu lucrurile, transgeneraționalul ești TU! Și da, lucrurile din perspectiva mea pot părea analizate și expuse prea simplu, dar îți explic cum am ajuns la această abordare.

La 28 de ani mă îmbolnăvisem pe viață conform diagnosticului și simptomelor, dar am reușit să mă vindec. Apoi, la 33 de ani am ajuns homeless, delapidată, înșelată, trădată, mințită, bătută și cu datorii în executare silită pe numele meu. Cu alte cuvinte, mi se întâmplase cam tot ce putea să mi se întâmple și toate deodată! Așa am înțeles că, desigur, avem o istorie care se tot repetă, însă pot scormoni ca găina în ea și să tot cotcodăcesc aiurea-n tramvai despre Cine, Ce, Când și Cum, sau pot să mă apuc de treabă! Pe simplu, pe direct, pe față: când pierzi tot, nu mai ai nici ego, nici orgolii, nici demonstrații de demonstrat. Îți povestesc despre această perspectivă simplă ca să nu ajungi să o descoperi singur, ca mine. Nu doresc nimănui ce am trăit eu, nici măcar de dragul ,,iluminării”. Și da, știu că e ușor să îți dai ochii peste cap și să crezi că am prea mult timp liber – așa eram și eu înainte să mă dărâme toate –, însă chiar e mai bine să-ți iei niște perspective și repere de la cei pățiți.

Aflată în cel mai crunt sezon al vieții mele, am înțeles că pot să complic sau pot să simplific. Am fost destul de deșteaptă încât să aleg SIMPLIFICAREA. Așa că am luat ,,Sfântul Pix” și Doamna Foaie, instrumentele mele preferate în munca cu tine când te apuci hotărât și ne-negociabil să devii Om Mare. Am scris liste întregi cu tot ce aveam nevoie să fac ca să-mi fie mai simplu și mai ușor în viață. Sub ABSOLUT nicio formă nu puteam pasa mai departe ștafeta neșansei, oricui avea de venit după mine și prin mine (chit că la acea vreme aveam doar un copil și nu credeam că voi mai avea șansa să procreez din nou)! Sub ABSOLUT nicio formă nu puteam lăsa pe altcineva să recicleze încă o dată tiparele pe care, evident, le preluasem de la familia mea (transgenerațional, deci). Doar că eu îmbrăcasem cioara cu alte pene – unele de București – și mai purta și tocuri, fără să mă pun și pe mine la calcul în acest transgenerațional; eu eram doar mielul sacrificat.

Un alt aspect important de avut în vedere este TIMPUL.

Nu suntem nemuritori (ca să vezi și să nu crezi), iar timpul care trece nu se mai întoarce, indiferent cât te vindeci tu!

Așadar, mixând idea de Timp rămas (evident, aproximat după media de vârstă per sex și generație, pentru că foarte bine și foarte natural poți să nu te mai trezești mâine) cu cea de Simplu – Transparent – și La obiect, REZULTĂ planul real pentru restul vieții tale.

Practic, TRANSGENERAȚIONALUL EȘTI TU!

Sigur că cei dinaintea ta au făcut xyz, DAR dacă TU nu-ți plătești casa integral, să fie proprietatea ta, generațiile de după tine nu vor avea această informație în ADN. Pam pam! Dacă tu nu te oprești din a avea o viață deformată pentru că și deoarece ,,cineva e de vină pentru asta”, generațiile de după tine nu vor avea în ADN informația că se poate trăi și că-i poți lăsa și pe ceilalți să trăiască.

CAUTĂ SIMPLITATEA ȘI TRANSPARENȚA!

Nu-ți mai petrece timp în ,,vindecări” ale strămoșilor, când tu nici măcar nu poți să articulezi cu subiect și predicat Cine ești și Ce vrei. Ca să nu mai vorbim despre gradul de determinare pe care-l ai ca să acționezi înspre lucrurile pe care ți le dorești. Dacă pioșenia și hainele bune le purtăm doar duminica la Biserică, dar în afara curții ei ne îmbrăcăm în zdrențe, judecăm, furăm, înșelăm și mințim din motive perfect justificabile în mintea noastră, fix în această notă subliniez că vindecarea trebuie să înceapă cu și de la realitatea pe care o trăiești!

În peste 13 ani de activat în lumea ,,dezvoltării personale” am văzut o mulțime de oameni care au plătit nenumărate cărți și cursuri, ani de zile, dar nu și-au plătit casa în care locuiesc! Sau, mai trist, și-au vândut casa pentru a se ,,vindeca”. Nu sacrificiul intelectual sau material vindecă, ci cel personal, silențios și asumat pe care îl pui în tot ce alegi să faci de aici înainte, chiar cu riscul de a nu-ți mai ajunge timpul în viața asta pentru a le pune pe toate în ordine. Și apropo, ,,sacrificiul de sine” nu există! Sacrificăm maxim egoul, adică un sine fals pentru rezultate la fel de false. Și uite așa, în jurul mesei de Crăciun se adună durerea și obligațiile, NU familia! Acesta este un context la îndemână să observi de unde vii, ce tipare duci cu tine, ce ai de pus în ordine și care este direcția în care te îndrepți dacă nu treci imediat la acțiune! Însă, în niciun caz să nu te apuci, ca un martor al lui Iehova, să-i convingi cum ar trebui să-și trăiască viețile ca să fii TU bine, doar pentru că ai citit niște cărți de dezvoltare personală :). Primim de la familiile noastre moșteniri (case, terenuri, bani) – care primim, care nu… nu – însă o dată cu ele primim drept moștenire și poveștile nerezolvate din ei. Ne super bucurăm că nu mai trebuie să muncim de ne sar fulgii și penele colorate frumos să plătim o casă, o mașină ș.a.m.d., ca apoi să nu înțelegem de ce nu putem scăpa de un șablon al trădării, al familiei destrămate, de ziduri ridicate între noi și copiii noștri deși îi ținem în brațe, sau de fel și fel de boli fizice cu care ne pricopsim deși ne străduim să mâncăm sănătos și diversificat. Păi uite fix de asta! Pentru că nu ne facem treaba noastră în toată încrengătura transgenerațională și zbang! ne ia pe sus tot ce vine din spate.

TREZIREA, despre care din nou se vorbește de ceva vreme încoace, nu e vreun moment de iluminare, ci mai degrabă un moment în care începi să simți TOATĂ DUREREA care a existat, există și va exista. Simte-o și învață să te calibrezi la ea fără să mai fii sursă de energie pentru ea! Cum faci asta? Cel mai simplu este să te oprești din tot ce ai făcut până acum. Trezirea nu vine la pachet cu instrucțiuni, așa că atunci când doare tare și nu ai răspunsuri, pur și simplu oprește-te din tot. Ia o pauză! Știi vorba aceea: ,,Dacă nu ai ceva bun de zis, atunci nu mai zi nimic!” Așa și aici. Nu știi ce ai de făcut? Taci! Oprește-te! Nu mai învârti manivelele pe care le-ai învârtit până acum! Nu mai alerga să faci, faci, faci. ,,Noaptea este cel mai bun sfetnic” – o altă vorbă care-mi place mult și se potrivește. Dă pace altora și dă-ți și ție în loc să te tot agiți și să agiți continuu lucrurile! Ai să vezi că în pauză îți vor veni răspunsurile, soluțiile și direcțiile.

TEMĂ

Ia un pix și o foaie. Trasează o linie verticală pe mijlocul foii. În stânga notează trăsăturile de caracter ale familiei tale pe care le-ai observat la masa de Crăciun, în dreapta scrie cum se manifestă la tine fiecare din ele. Începe-ți vindecarea transgenerațională de aici, apoi fă un plan cum poți anula aceste tipare care nu-ți sunt benefice. Simplu, nu? Și uite-așa, din două zile petrecute cu ai tăi, scoți o grămadă de material de lucru cu tine, în loc să mai dai banii pe vreun curs care te ,,ajută” să înțelegi din ce ești făcut! 😉

_____

OAMENI MARI durează un an. Un an în care nu vindecăm strămoșii din tine, ci înveți să șlefuiești 365 de versiuni ale tale pentru a deprinde obiceiuri cu ajutorul cărora să te raportezi simplu, transparent și asumat la viața care ți-a fost dată. Să faci din ea Raiul tău propriu și personal pe acest Pământ atât de încercat de densități, complexități și alte ,,-ăți” care ne sufocă, dărâmă și îngenunchează pe măsură ce ne este permis să fim Oameni încă o zi în plus…

Mai sunt 5 zile până pe 31 decembrie, timp în care te poți înscrie în programul ,,Oameni Mari” cu un BONUS tare drag mie: OAMENI MARI BUSINESS – care înseamnă 4 luni extra, axate doar pe partea profesională. Pentru că la muncă petrecem cel mai mult timp din viața noastră, iar la final, călătoria și destinația pot fi irelevante dacă în primul rând compania ta cu tine prin viață, doare sau lipsește cu desăvârșire. În definitiv, am venit singuri și plecăm singuri. Nu ar fi mai simplu să ne placă de noi înșine? Să ne asumăm viața pe care o avem și să facem maximul nostru pentru noi? Așa, generațiile de după noi nu vor mai fi nevoite sa meargă la constelații familiale ca să plângă în poziție fetală divergențele de la masa de Crăciun peste care nici noi, ca și cei de dinaintea noastră, nu am putut trece 🧚‍♀️🤍

Să vină Revelionul, zic!