1.Schimbarea ca sacrificiu
Am început să lucrez la mine, pentru mine, cu mai bine de 12 ani în urmă. În ziua în care m-am trezit și la propriu și la figurat cu niște manifestări în corp care nu-mi permiteau să mă mai susțin nici măcar în șezut.
În urma analizelor de laborator, diagnosticul a fost o boală autoimună.
Nu știam nimic despre lumea din care fac parte acum. Însă ce știam sigur, era că nu acesta este planul pentru restul vieții mele: Bolnavă pe viață, tratament zilnic, vizite la medici, analize și speranța că situația nu se înrăutătește prea devreme sau prea abrupt.
Aveam o prietenă cu o boală autoimună și nu era interesant ce știam despre asta: Izolare de oameni ca să nu le fii povară, de viață pentru că nu am capacitatea să îmi indeplinesc angajamentele, depresie și fiecare zi traită cu frica a ceea ce poate aduce ca manifestare în corpul fizic ziua de mâine.
În stadiul acesta schimbarea pentru mine însemna sacrificiu. Și aveam mare experiență la a mă sacrifica pentru că așa am înțeles când am crescut, că viața mea e despre a-mi fi rușine de alții, a-i respecta pe alții, a-i ajuta pe alții, etc, niciodată pe mine îsămi. Așa urma să-mi fie mie bine in viață. (Dezvoltăm asta într-un alt articol)
Așadar, fiind antrenată să mă sacrific și determinată să nu fiu bolnavă în fiecare zi care mi-a rămas din viață, am pornit la drum.
Am bătut la uși de medici inițial. Speram să îmi zică cineva altceva, însa toți ziceau la fel:
“Se termină odată cu ziele tale! “
Am trecut atunci granița internetului. Am început să caut pe Google.
Am început să găsesc multe informații goale, promisiuni de vindecare care mai de care. Simțeam însă că nu e chiar așa. Cel puțin pentru mine, pentru că eu voiam să mă vindec și să înțeleg ce am făcut ca să mă îmbolnăvesc că să nu mai fac.
Și am început să gasesc! Idei, tehnici, studii.
La partea de eliberare emoțională când am intrat în detalii, mi-am zis în barbă:
“ Cât timp liber au unii…..pe aștia nu ii trimite nimeni la muncă? “
Pentru că eram puternic angrenată, 100% de fapt, în viața de corporație și programul “ ideal “ 09-18, în judecăți, complexe de superioritate, etc.
Însă cum nu mă puneau să sar de la vreun balcon și cum nu aveam nici o altă variantă din partea medicală a problemei, am zis :
“Ok hai să fac! Nu e ca și cum am ceva de pierdut, deja sunt bolnavă pe viață …“
În plus, am mai avut în mine o sămânță sadită probabil de Dumnezeu…. Sămnța ideii că atunci când o să ajung la 80 de ani să mă uit în urmă la viața mea și să îmi placă ce văd.
Nu prea avusesem timp 28 de ani să contemplez asta, dar cu această minunată ocazie, sămânța aceasta a încolțit în mine. În forma unui angajament al meu cu mine, ca la 80 de ani când mă uit în urmă la situația asta în care mă regăsesc să nu pot să zic:
“ Aș fi putut, dar n-am făcut! “
Și așa am început călătoria spre …
“ Nu știu unde “….
Pentru că nu știam unde mă va duce, nu știam dacă mă voi face bine și nu știam, la drept vorbind nici ce fac, mai exact. Iar ca bonus, evident ca toți din jurul meu la momentul respectiv se prapădeau de râs pe la colțuri pe seama mea. Practic eram singurul participant și singurul susținător în dumul pe care mi-l alesesem. ( Cine se regăsește mâna sus!)
Am început să fac meditații, fel de fel de exerciții, mi-am schimbat alimentația din ‘generalist’ în ‘raw-vegan’, citeam și o carte pe săptămâna, de dezvoltare personală, ca să mă înțeleg și să mă cunosc mai bine.
Confesiune: Recunosc, fară urmă de rușine, că eram într-un stadiu server de ‘mentalitate de saracie’ și nu ‘îmi permiteam să dau bani pe cursuri sau mentori’. Aveam bani, însă nu aveam noțiunea cum că banii se cheltuie și pe astfel de servicii și nu doar pe mâncare, haine, mașini, case, vacanțe… Nu îmi era cunoscut faptul că așa cum ne îngrijim corpul, avem să ne îngrijim și sufletul. Pe cărși însă nu aveam o problema să plătesc! Iar în acest context, plana și o îndoaială că o să îmi iasă treaba asta cu vindecarea…deci nici nu dau și nici nu risipesc bani pe mentori și/sau cursuri. Și cum mentalitatea de sărăcie are o soră geamană și anume “ ca să merit trebuie să fac singur și să mă doară “ imaginați-vă distracția ( asta dacă nu sunteți fix în ea acum când citiți).
În paralel cu toate astea continuam să iau medicația prescrisă de medicul specialist și să merg la controale. Și aici specific că de fiecare dată când cineva vrea să lucreze cu mine și are o afecțiune cu diagnostic și tratament nu îi recomand NICIODATĂ să renunțe la tratament în virtutea gândirii pozitive. ( Și despre moda cu gândirea pozitivă o să detaliem pe viitor)
Nota: Sigur că există vindecari spontane, adică pe loc, găsești multe la Joe Dispenza, de ex. Am avut și în programul Oameni Mari căteva. Cea mai reprezentativă fiind o tumora pe creier care era acolo de 12 ani. Însă în Oameni Mari ele se pot întâmpla ca și consecință a muncii și asumării cu și de sine. Iar în cazul tumorii eu am fost doar cireașa de pe tort, zâna mai facuse munca cu ea înainte să ajunga la mine. Specific asta ca să nu veniți în OM ca să vă vindecați de boli fizice! O să picați discovery call-ul. Vă văd în energie chiar dacă nu ziceți, dacă după asta veniți. Deaceea admiterea în program este cu interviu, ca să ne asigurăm ca programul ți se potrivește și așteptările pe care le ai de la el se concretizează.
Analizele ieșau din ce în ce mai bine, scădea și doza de tratament odată cu ele. A fost o perioadă în care un rezultat de autoimunitate se încăpățâna să iasă cu 5 unități peste limită și atunci am zis că e necesar să mai fac ceva în plus și diferit.
Acesta a fost momentul în care am început să aprofundez partea de programe și programări a minții conștiente și inconștiente.
Pentru că indiferent câtă zeamă de iarbă de grâu beam, nu scădea să-l pici cu ceară!
Și astfel în doi ani de la diagnostic am avut primele analize în grafic. Practic, m-am vindecat!
Medicii, și dacă ești medic și citești asta probabil o să înțelegi ce urmează să zic (am foarte multi medici în programele mele), au spus că nu m-am vindecat ci am intrat ‘în remisie’. Cu avertismentele de rigoare cum ca o să se întoarcă cândva cumva.
Eu am ales varianta cu ‘m-am vindecat’ pentru ca nu are logică pentru mine ( fară să pretind că medicina zice greșit). Poți să alegi ce programe și programări adopți.
Au trecut mai bine de 12 ani de atunci și chiar acum o lună ( mometul la care scriu articolul 09.23) am făcut analize de sange în care sunt în grafic rezultatele specifice bolii pe care am avut-o.
*Acesta este un articol în 3 părți pentru ca să nu fie un singur articol kilometric. Această primă parte descrie, prin experiența proprie, schimbarea ca sacrificiu, urmează să vă povestesc despre o față mai putin discutată in marea de informatii pe teme ale dezvoltarii personale, și anume schimbarea ca renunțare.
Înscrie-te la newsletter pentru a citi primul/a partea a doua.
Și nu uita:
Ce cauți, te caută deja!
Gabi
magic@gabrielaungurelu.com
© 2023 - Gabriela Ungurelu - All rights reserved
