Atunci când decizi să schimbi ceva la tine sau în realitatea ta, decizi și că varianta ta care a funcționat așa până atunci moare pentru ca versiunea cea nouă să se poată naște și să-și facă loc să trăiască.
Dintre toate stadiile schimbării, aici e cel mai greu, mai ales pentru că te ia complet pe nepregătite. Suntem obișnuiți să decidem, să luăm acțiune, ne bucurăm de rezultate și abia apoi ne întrebăm: “De ce am făcut-o?”
Vorbeam zilele trecute cu o prietenă despre niște sume de sute de mii de euro și îmi zicea fix așa: “Mă bucur că am cu cine să vorbesc despre asta, pentru că persoanele pe care le știu de dinainte de transformarea mea nu pot duce discuția asta. Tu chiar te bucuri și mă susții. Cu altcineva aș genera doar invidie, complexe de inferioritate și altele asemenea.” Iar aici este vorba de un context relativ “benign” ce ține de bani, ușor neutru într-o discuție. Dar, sunt contexte de viață, decizii, încheieri de etape la finalul cărora alegerile sunt profund contestate și judecate. Prima dată de către noi înșine, apoi de tot din jurul nostru. Chiar dacă în general ne ferim de ce “ar zice lumea”. adevărul este că atunci când facem o schimbare, noi înșine trăim cu ea și noi suntem de fapt cei mai aspri critici!
Cu cât înaintezi în viață, cu atât mai greu este să lași să moară ani și ani în care ai fost într-un fel sau altul. Cu cât mai puțină viață îți rămâne, cu atât îți scade dorința de a mai schimba ceva, pentru că ai de renunțat la prea multe. De aceea când avem 18-20 de ani cu ușurință plecăm la școală în alt oraș, ne mutăm în țări străine etc.; practic tot ce ne trece prin cap ne este atât de ușor să înfăptuim, pentru că NU avem mare versiune de noi de pierdut. Până atunci am stat pe băncile școlii, deci orice e mai atrăgător decât ce-a fost 😊! Mai ales că la noi școala este obligatorie, sau o condiție ce devine obligatorie pentru un start în viață. Toți trecem prin ea, cu foarte puține excepții. Mai târziu în viață TU îți alegi partenerul de cuplu, TU alegi ce și cum faci cu banii tăi, TU alegi profesia în care activezi, Tu îți alegi prietenii, TU decizi totul pentru tine și când vine vorba de schimbare, practic primul pas este să recunoști că ai fi putut alege altfel, altceva, mai bine, mai cu cap etc.
Schimbarea ca acceptare, deși te-ai gândi că este cel mai greu de integrat atunci când o dai de toate gardurile (nu dăm nume, persoane importante 😊), de fapt cel mai greu de navigat este atunci când NU o dai epic de toate gardurile. Atunci când îți e călduț. Din experiența mea de lucru cu mamele de peste 8 ani în Înțărcare Magică și cu toate persoanele care au trecut prin Programul “Oameni Mari” în cadrul căruia timp de un an de zile se ia totul la periat, schimbarea ca acceptare este mult mai greu de navigat când încă mai poți să duci, când încă mai ai loc sub preș, când încă ești sănătos și în putere, deși ai în jur de 40 de ani… 😊 Pentru că inamicul numărul unu al schimbării este CONFORTUL.
Este important să avem în vedere niște aspecte vitale pentru viață. În cursul “De 10 x Mamă”, care ar putea fi foarte bine redenumit în “De 10 x Părinte”, abordez 10 perspective pe care eu ca părinte de aproape 10 ani, le-am identificat ca fiind vitale pentru o viață trăită armonios. E important să înțelegi că deși mai poți duce, nu e necesar să tot ai fricțiuni în relația cu soțul de exemplu, că nici cu machiaj și kilogramele potrivite nu e necesar să mai crezi despre tine că nu ești de ajuns, că ești o fraudă și că dacă se prinde lumea cine ești de fapt o să rămâi singură. Cum nu este necesar nici să ai o relație rece cu părinții tăi pentru ca apoă să plângi că nu le-ai spus niciodată “Mulțumesc că mi-ai dat viață și te iubesc exact așa cum ești!” Nu e necesar să ții de bani, dar mai ales să nu îți dai voie să meriți nimic pentru că nu tu generezi bani în familie. Și mai ales nu e necesar să simți că îți fuge pământul de sub picioare dacă soțul nu mai poate sau are o problemă medicală, suprapus cu responsabilitatea a doi copii și rate la casă. Cum NU este necesar să ai prieteni cu care nu poți fi tu, de care te ferești ca și de restul lumii. Nu este necesar să ai o viață mediocră doar pentru că e călduță și confortabilă.
Ne naștem cu o forță vitală care este viața din noi. Putem să facem o comparație cu bateria telefonului nou-nouț. Pe parcursul vieții această forță vitală scade și începe să scadă vertiginos când avem “goluri în sistem” sau aplicații deschise lăsate să ruleze în spate. Pe măsură ce această forță vitală se consumă, apare în schimb senzația că “nu mai putem”, iar aceasta la rândul ei devine tot mai greu de îndepărtat, ca o cloșcă pe care n-o poți da jos de pe ouă 😊 Însă, la fel ca telefonul, dacă îl formatezi sau începi să-l folosești corect, adică cu tips and tricks de sănătate digitală care să nu-l forjeje la maxim inutil, tot așa îți poți reda și tu vitalitatea.
Din toată experiența mea de viață și lucrul cu oamenii, da îți poți mări forța vitală schimbând la tine ceea ce este necesar, devenind astfel un model și o inspirație pentru toate persoanele cu care intri în contact. Practic, fericirea pe care o generezi în tine se întreține cu dobândă de bucurie pe care o generezi automat în cei cu care interacționezi. Și nu, nu e necesar să fii vreo formă de terapeut pentru a face asta. De aceea vezi bătrâni ursuzi și cocoșați de viață la propriu și la figurat, lângă care nu poate sta nimeni, versus bătrâni veseli, plini de viață, de care nu mai vrei să te dezlipești!
Diferența o face adaptarea la schimbare și în mare parte navigarea schimbării ca acceptare. Am făcut maximul meu, atât am putut cu resursele de care dispuneam și cu versiunea care eram. Acum știu mai bine, fac mai bine și mă iert pentru când și câte nu am știut.
Toți avem o poveste!
A unora este mai frapantă, a altora poate părea că mai puțin. Însă indiferent și independent de unde vii, care este povestea ta, asigură-te că viața pe care o trăiești este cea pe care îți dorești să o trăiești: în siguranță, în plenitudine, în armonie cu tot ceea ce este în jurul tău!
Înțelege schimbarea ca acceptare și schimbă ce ai de schimbat pentru a avea o viață trăită frumos!
Pentru aprofundare, clarificare și integrare, te invit în Programul “Oameni Mari” timp de un an de zile să explorăm împreună și să înveți să îți explorezi singur/-ă ființa pentru a vedea ce este necesar să fie schimbat și cum să faci din schimbare un vehicul spre destinația vieții pe care ți-o dorești, nu o necesitate usturătoare în momentele în care rămâi fără opțiuni!
Te îmbrățișez cu drag, și-ți mulțumesc pentru timpul pe care ți l-ai luat pentru a citi acest articol.
PS: Nu uita că ceea ce cauți, te caută deja!
Cu iubire,
Gabi