Am scris și rescris articoulul acesta de vreo 5 ori în două săptămâni! Despre iubirea adevarată am învățat prima data cand am aterizat în Spania. Era prima mea călătorie în Spania și când am aterizat, am văzut pământul roșu, am respirat aerul și am facut câțiva pași, am simțit-o! Am simțit iubirea adevărată, corectă, sănătoasă sau cum vrei să îi zici.
O să mă străduiesc să îți descriu cum s-a simțit:
-Simțeam că sunt îmbrățișată, deși călătorisem singură și nu cunoșteam pe nimeni. Și chair și așa mă simțeam primită cu brațele deschise.
– Simțeam un sentiment profund de ‘acasă’ dar nu acasă unde locuiam ci de ‘acasă’ acela sfânt…aș zice acum la 20 de ani diferență, acasă de unde venim și unde ne întoarcem când ne terminăm călătoria de oameni pe Pământ.
– Simțeam că aparțin, deși nu sunt din partea locului și nu locuiesc acolo permanet.
-Simțeam că sunt deajuns, nu datorez nimic și nu îmi datorează nimeni nimic.
– Simțeam că pot să vin, să plec, să ma intorc sau nu și tot iubită, acceptată și îmbrațișată voi fi. De fiecare dată ca prima dată, indiferent de ce fac sau ce am făcut.
– Simțeam că sunt completă…exact așa cum eram în momentul în care eram, nu era nimic de îmbunatațit la mine.
– Simțeam că dacă viața mea s-ar termina, pentru ca am simțit toatea astea, o să-mi părăsesc corpul împăcată.
– Simțeam că sunt iubită și acceptată fără să mă simt datoare sau nevoită să nu mai plec vreodata pentru că ‘primisem ceva’. Nu exista un schimb. Mă simțeam iubită și liberă!
Sper că ți-ai făcut o idee.
Am simțit toate astea în primii câțiva pași și în primele câteva guri de aer pe care le-am luat. Am continuat să simt asta și în săptămâna petrecută acolo.
A fost ca o inițiere în iubire. O aducere aminte de cum se simte și cum este iubirea.
Însa am înțeles după mulți ani ce simțisem atunci, acolo. Iubirea pentru mine era atat de distorsionată, încât nu am recunoscut-o nici văzând-o nici simțind-o.
Și poate te gândești: Bine bine, dar iubirea nu e între doua persoane? Mai e și 14 februarie, serios acum!
Da, iubirea e și între doua personae, însa această iubire e doar o formă a iubirii. Și sincer, am recunoscut mai repede iubirea în Spania decat iubirea pe care am văzut-o în ochii lui Șerban când ne-am întâlnit prima dată. Fiecare formă a iubirii există ca să ne readucă aminte de iubirea din noi. Atât! Să reactivăm, regăsim, reaprindem lumina iubirii cu care am venit înzestrați aici, ca oameni. Iar odată aprinsă, putem să iubim și să fim iubiți. În toate formele iubirii care există.
Acum, 20 de ani mai târziu, dupa ce am căutat iubirea și am experimentat-o în fel și fel de feluri, am înțeles ce am simțit atunci. Acum când simt ce am simțit în primele secunde coborând din avion în Spania, mi-am dat seama de inițierea de care am avut parte atunci. Cum ghizii mei mi-au arătat ‘ce caut’ insa eu nu am înțeles mesajul. Mi-au trebuit vreo 14 ani să incep să acționez în direcția a ceea ce am simțit atunci.
Cu toata promovarea iubirii de sine în dezvoltarea personală, am înțeles că prima și prima dată este important să simt și să mă simt așa eu cu mine. Până atunci atât sacrificam și mă sacrificam pentru că oricui din exteriorul meu să îi fie bine, încât la sfarșitul zilei, nu-mi mai rămânea nici timp nici energie și nici chef să mai fac și pentru mine ceva. Iar a doua zi o luam de la capăt. Și bine ințeles că nefăcând pentru mine, mi se părea just sa aștept de la cei pentru care faceam sa ma faca sa ma simt iubită, implinită, validată etc. Pentru că nu e așa, eu fac și la schimb nu primesc nimic?!?
Și a fost bine că am început cu mine…pentru că nu a fost ușor..Să te iubești necondiționat după o viață de neiubit…trebuie să recunosc că de muncă. Îmi amintesc că deseori mă rugam la Dumenzeu: “ De ce îmi e asa de greu când nu am dat la nimeni în cap, ca să merit ce trăiesc?”. Și așa era, nu dădusem la nimeni în cap, înafară de mie însămi. Doar mie mi-a dat în cap sistematic, mi-am retezat aripile, mi-am inchis perspective și posibilități de a fi.
Ce vreau să subliniez, să evidențiez și să vă reamintesc este ca ȘTIM să iubim. E necesar să ne aducem aminte, să integrăm să unim punctele dintre atatea repere și semne pe care universul, Dumenzeu, ghizii, etc cum vrei să îi/le zici, le lasa pentru noi.
Sa iubești ca un Om Mare, într-o propoziție este despre :
Trăieste și lasă-i și pe ceilalți să trăiască!
Ceea ce e mai ușor de zis decât de făcut, știu. Dar aici, la granița dintre simplu și complicat începe călătoria ta spre tine. Pentru a elibera cât mai mult din complicat, astfel încat să iubești, devine simplu!
Pe 15.02 ne vedem într-un workshop de două ore în care te ajut să îți amintești că deja știi! #haisi